Senzații cu vedere

Criteriul morfologic[ modificare modificare sursă ] După criteriul morfologic utilizat în special în secolul XIX au fost considerate cinci tipuri de senzații: senzație vizualăsenzație auditivăsenzație olfactivăsenzație gustativă și senzație cutanată.

Clasificarea senzațiilor

Clasificarea după organele de simț s-a dovedit a fi grosieră deoarece în compunerea unor organe de simț s-au găsit subsisteme organice autonome. Pe de altă parte s-au descoperit subdiviziuni ale unor senzații precum și senzația vagăneclare ce nu puteau senzații cu vedere localizate în organele cunoscute la un moment dat. Criteriul funcțional[ modificare modificare sursă ] Criteriul funcțional a depășit limitele criteriului organului în clasificarea senzațiilor prin delimitarea funcției senzoriale și apoi identificarea organului receptor care îndeplinește funcția.

Avantajul acestui criteriu este că s-au descoperit mai multe senzații și s-a constatat o diversitate sporită a senzațiilor.

Care sunt simțurile?

Pe lângă acest avantaj, s-au descoperit și organele de simț pentru senzații mai puțin evidente cum sunt senzația kinestezicăsenzația vestibulară sau senzația organică. Criteriul funcției îndeplinite de senzație s-a dovedit a fi mai riguros, mai profund pentru clasificarea senzațiilor. Limitele acestui criteriu de clasificare s-au dovedit a fi delimitarea dificilă a senzațiilor deoarece modalitățile senzoriale sunt inegal specializate și sunt unele senzații care sunt produse de același sistem organic sau de o combinație de subsisteme biologice.

O clasificare mai avansată a senzațiilor s-a făcut pe fundamentul condițiilor și direcțiilor recepției.

senzații cu vedere

Fiziologul Charles Scott Sherrington utilizat intens acest criteriu elaborând două clasificări ale senzațiilor. Prima clasificare a prevăzut 2 categorii de receptori, adică receptori de contact sau tangoreceptori și receptori de distanță în felul acesta găsind senzațiile obținute prin contactul direct cu obiectul senzații cu vedere senzația tactilăgustativă etc și senzațiile obținute de la distanță ca senzația auditivă și și senzația vizuală.

Pentru că era totuși un criteriu relativ superficial deoarece chiar și în cazul injectarea îmbunătățirii vederii timpanul are contact cu energia mecanică a vibrațiilor emanate de obiect Sherrington a trecut la a doua clasificare care avea ca punct de reper locul amplasării receptorilor.

senzații cu vedere

Conform cu acest criteriu autorul a stabilit că receptorii de la suprafața corpului adică senzații cu vedere produc senzații corespunzătoare însușirilor mediului extern cum ar fi culoarea,sunetul. De asemenea receptorii plasați în înteriorul corpului interoceptorii produc senzații corspunzătoare proprietăților interne corpului. O altă categorie de receptori, cei plasați în tendoane, articulații, mușchi adică proprioceptorii aduc informații despre senzații cu vedere, mișcări, concretizate în senzații proprioceptive.

  1. Senzație - Wikipedia
  2. Senzații tactile pentru copiii cu deficiențe de vedere
  3. Ceea ce vă înrăutățește vederea
  4. Senzații la persoanele cu deficiențe de vedere, Ds cu deficiență de vedere
  5. Acum știi cum se simte o persoană.

Totuși această clasificare are limite; ulterior s-a descoperit că stimulii din afară provoacă o reacție complexă intero-exteroceptivă iar propriorecepția îndeplinește și funcții exteroceptive.

Clasificarea lui Sherrington este unilaterală și pentru faptul că bazează clasificarea pe un singur segment anatomo-fiziologic al producerii senzației și anume pe receptor, pe când senzația ca produs finit este rezultatul unui proces executat de serie de mecanisme dispuse corelat.

Pe fundamentul însușirilor detectate senzorial s-a făcut o clasificare ce pune în prim plan funcția reflectorie a senzațiilor și relația dintre subiect și obiect.

Autorul remarcabil care a efectuat o asemenea clasificare a fost A. Uhtomski Considerând natura stimulilor receptați a surprins patru categorii de senzații: senzații cutanate provocate de stimuli mecanici, senzații vizuale și auditive produse de stimuli fizici, senzații gustative și olfactive cauzate de stimuli chimici și senzații proprioceptive și interoceptive determinate de stimuli fiziologici.

Clasificarea lui Uhtomski are meritul de a evidenția conectarea senzațiilor la lumea externă și internă și senzații cu vedere subliniază natura reflectorie a senzațiilor.

senzații cu vedere

Senzații cu vedere prezintă această clasificare avantajul că sintetizează un criteriu unic în clasificare. Efectele negative produse de această clasificare este că restrângând numărul senzațiilor face imposibilă diferențierea și surprinderea specializării proceselor senzoriale. Criteriul specializării și corelării senzațiilor discriminează senzații intramodale și senzații intermodale.

Perceptia realitatii numele tratamentului vizual

În senzațiile intramodale de exemplu, în interiorul senzațiilor cutanate găsim modalitățile specializate tactil și termic, în sensibilitatea gustativă găsim senzații de acrudulcesărat și amar iar în sensibilitatea proprioceptivă intră senzația somato-estezicăcele kinestezice. Senzațiile intermodale se produc la intersecția activității a două procese senzoriale distincte ca de exemplu văz și pipăit care pot produce corelații între vedere și pipăire producând senzația pipăirii cu ochii.

Datorită faptului că fundamentele clasificării senzațiilor sunt evolutive și complementare și clasificările sunt în curs de perfecționare.

Mai multe despre acest subiect