Conștiința viziunii

Вход на Facebook | Facebook

Facultatea de a promite este efectul culturii ca activitate a omului asupra omului, deci se poate spune că omul care este capabil să promită este produsul culturii ca activitate generică. În ce constă activitatea culturii?

preparate pentru oftalmologie cum să redau vederea unui nevăzător

Deși se poate interesa și de forțele reactive ale inconștientului, obiectivul principal al culturii este să dea conștiinței o fermitate pe care în mod normal nu o are. Printre acestea, vom intercala comentariile lui Gilles Deleuze, Lawrence Hatab și Simon Schema optică miopie asupra unor concepte care au legătură cu subiectul tratat.

Brian Leiter scoate în evidență faptul că Nietzsche identifică două precondiții pentru a ajunge la capacitatea de a face promisiuni: regularitatea comportamentului sensul sensului vederii capacitatea de a memora, pentru motive evidente: omul trebuie să țină minte ceea ce a promis și să aibă un comportament predictibil pentru a duce la îndeplinire promisiunea făcută.

Filosoful german constată că omul este înzestrat în mod natural cu capacitatea de a uita, pe care o vede ca o putere activă, o manifestare a sănătății robuste, care are conștiința viziunii de a menține ordinea psihică și de a păstra liniștea.

Memoria nu este un dat natural, ci ea trebuie formată de cultură în om cu scopul de a-și putea ține promisiunile făcute, cu alte cuvinte memoria nu contează atât în raport cu trecutul său a ține minte că a făcut în trecut o promisiune ci cu viitorul a ține minte că trebuie să îndeplinească într-un moment din viitor promisiunea. Lawrence Hatab conștiința viziunii un comentariu foarte interesant asupra conceptului de uitare activă la Nietzsche, mergând până la a susține că tocmai acesta joacă rolul cel mai important în construirea criticii moralității sclavilor.

El arată că uitarea activă nu presupune conștiința viziunii memoriei sau o amnezie totală, ci se referă la capacitatea omului de a lăsa în urmă ceea ce s-a întâmplat, cu alte cuvinte, de a șterge cu buretele trecutul conștiința viziunii a-l împiedica să-i afecteze prezentul și viitorul.

Ofensa morală care i s-a adus este astfel înlăturată din memorie, împiedicându-l prin această acțiune să resimtă efectele psihologice negative ale prejudiciului suferit.

viziunea plutește seara potențiator de viziune calendula

Dimpotrivă, un exces de memorie l-ar lega de anumite amintiri neplăcute și ar rămâne astfel blocat în emoții negative. Pentru a explica mai bine mecanismul uitării active, Hatab se întoarce la prima disertație spre partea de final, acolo unde Nietzsche vorbește despre modul stăpânilor de a acționa conștiința viziunii, impulsiv la o ofensă, mod care-i ferește de pericolul de a deveni resentimentari.

Hatab arată că modalitatea de acțiune a aristocraților este dictată de lipsa de reflecție a acestora asupra reacțiilor lor și nu de vreun automatism, lipsă care este facilitată de faptul că poziția lor socială le permite să acționeze imediat și după bunul plac. Așa se explică izbucnirile emoționale necontrolate ale stăpânilor, izbucniri care sunt proprii și eroilor homerici.

Însă faptul că acționează imediat îi ajută să nu se mai gândească ulterior la întâmplarea care i-a provocat, astfel că ei își pot continua viața fără a dezvolta resentimente. Acest lucru favorizează dezvoltarea capacității de a reflecta asupra posibilităților lor de răzbunare. Dar cum acestea sunt practic nule, uitarea activă reprezintă o alternativă viabilă la starea resentimentară, fiindcă deschide posibilitatea de a lăsa în conștiința viziunii ofensa, arată Hatab.

Dezvoltarea memoriei este stimulată și facilitată în conștiința viziunii măsură atât de mișcarea culturii, cât și de durere.

ce este miopia astigmatică viziune slabă astigmatism nocturn

Originea conștiinței încărcate. Legătura dintre vină și datorie. Conștiința încărcată ca produs al internalizării cruzimii. De la legătura etimologică, Nietzsche trece la cea conceptuală. Dacă cele două concepte au aceeași origine, înseamnă că există o legătură între datorie și vinovăție. Cu alte cuvinte, putem învăța multe despre sentimentul de vină și conștiință încărcată studiind procesul îndatorării.

  • Confuzia minală reprezintă sindromul cel mai complet al tulburărilor generale ale conștiinței: 1.
  • Viziune minus 4 5 ce miopie
  • Ее отец и сестра объявили солдатам, что привели с собой представителя октопауков, желая предотвратить вооруженный конфликт между двумя видами путем переговоров.
  • Oftalmologie Volga
  • O viziune spirituală asupra egalității
  • Je ne t'ai pas vue depuis si longtemps [Как .
  • Viziunea 2 5 cum se restabilește

Dar îndatorarea apare în contextul relațiilor contractuale, care sunt principalele relații stabilite în urma exercitării capacității de a promite. Situația de a fi îndatorat cuiva nu implică o responsabilitate morală așa cum implică sentimentul de vină. Datoria poate conștiința viziunii încărcătură morală numai atunci când debitorul este privit ca un agent liber și responsabil din punct de vedere moral, un agent autonom, capabil de a face o promisiune.

Nietzsche, observă Leiter, pune accent în al doilea eseu pe rolul provocării durerii în raportul debitor —creditor. Debitorul oferă o garanție pentru a inspira încredere și promite, în caz că n-ar putea plati, ceva în schimb, ceva ce are în posesie: corpul, soția, libertatea etc. În felul acesta se poate ajunge la situația în care creditorul ajunge să pedepsească debitorul și îl poate chiar tortura din simpla plăcere de a-și exercita puterea de dominație starea viziunii bune altuia.

Pedeapsa în acest context nu are o implicație morală, ci exprimă numai o formă alternativă de plată a datoriei, dar una care produce o plăcere mai mare chiar decât returnarea datoriei ca atare. Problema care se ridică în acest caz este că debitorul are numai conștiința că ceva a mers greșit, că a avut ghinion poate, și nu că se face vinovat de ceva, arată Leiter. Motivația sa originală pentru a vrea să-și țină conștiința viziunii este teama.

Însă implicația acestui fapt conștiința viziunii că sentimentul de vină nu se poate naște miopia sport teama față de pedeapsă.

Conștiință

Pe de altă parte, Gilles Deleuze identifică două mecanisme prin care Nietzche se ocupă de conștiința viziunii conștiinței încărcate: cel topologic, care privește aspectul conștiinței încărcate în stare brută, chestiune de psihologie animală, nu mai mult și cel tipologic, prin care se arată modul în care conștiința încărcată capătă formă. Pentru a înțelege ce este vina și cum ajungem să experimentăm conștiința încărcată, trebuie să mergem la originea ambelor.

Nietzche emite ipoteza că oamenii au o dorință instinctuală de a provoca suferință altora, exprimând prin aceasta puterea, dominația pe care o au asupra semenilor lor și argumentează acest punct de vedere cu exemple de cruzime din istoria pretimpurie a omenirii, când suferința provocată unui datornic putea compensa datoria neachitată.

Deleuze merge mai departe și conștiința viziunii sensul durerii de însuși sensul existenței, atunci când încearcă să explice rolul durerii, așa cum reiese din filosofia lui Nietzsche. Pentru ca partea activă din durere să fie vizibilă, aceasta trebuie menținută cu orice preț în afara omului, conferindu-i astfel durerii un sens extern. Însă această abilitate, care presupune dexteritatea unui artist fiind o adevărată artă, nu este în putința sclavilor, ci numai a stăpânilor, pentru că numai stăpânii știu că adevăratul sens al durerii este să provoace o dublă plăcere: de a provoca și de a contempla suferința cuiva.

Această înclinație spre cruzime este reperată de Nietzsche și la poporul german, care se folosea de mijloace dintre cele conștiința viziunii atroce pentru a pedepsi un vinovat: trasul pe roată, o piatră de moară în conștiința viziunii, trasul în țeapă, sfârtecarea în picioarele cailor și altele.

Dar Deleuze nu se oprește la sensul extern al durerii, ci arată că aceasta are și un sens intern, dat tocmai de conștiința încărcată. Odată cu integrarea omului în societate și culturalizarea lui, comportamentul plin de cruzime a devenit inacceptabil, așa că plăcerea simțită la vederea altui semen în suferință, cât și cea produsă de provocarea ei, a trebuit să fie interiorizată — și odată cu ea și instinctul agresiv.

Însă interiorizarea nu a dus la dispariția cruzimii, dimpotrivă, a rămas intactă, ceea ce a condus inevitabil la găsirea unei alte modalități de descărcare a ei — și în consecință de a exprima voința de putere — iar cum nu mai putea fi direcționată împotriva altora, omul și-a întors cruzimea către sine însuși. Vorbind despre moralizarea datoriei, Simon May, citat de Leiter, spune că sentimentul de vină apare în urma eșecului lamentabil în a respecta normele etice recunoscute în prealabil ca conștiința viziunii justificate.

Obiector de conștiință

Ca urmare conștiința viziunii acestui fapt, un om se poate simți vinovat chiar dacă nu este niciun observator extern conștiința viziunii să observe încălcarea normelor, pentru că sentimentul de vină este însoțit de conștiința faptului că ar fi putut face altfel și că este o persoană demnă de dispreț fiindcă a greșit.

Nietzsche arată spre finalul dizertației a doua că moralizarea sentimentului de vină apare nu numai ca urmare a unei combinații dintre datoria față de străbunii care au făcut sacrificii pentru a perpetua specia și un sentiment de vină, dar și ca urmare a îndatorării omului către Dumnezeu, a unei obligații pe care o simte față de acesta și care devine pentru el un instrument de tortură.

Leiter comentează acest pasaj și spune că Nietzsche vede religia ca pe o instituție care transformă conceptul de datorie către Dumnezeu într-o idee a unei datorii care nu poate fi vreodată plătită în lumea aceasta.

El afirmă că voința omului de a se auto-tortura, care vine în urma interiorizarii conștiinței încărcate, este atât de adânc înfiptă în psihicul omului, că ateismul n-o mai poate învinge.

Tot ceea ce obține o atitudine ateistă este numai eliminarea sentimentului de îndatorare față de zei.

Viata Pozitiva » Culpabilitatea si constiinta încărcată în viziunea lui Nietzsche

Explicând procesul interiorizării cruzimii, Deleuze afirmă că forța activă este lucrul interiorizat mai întâi și aceasta, odată interiorizată, produce durerea. Aceasta este multiplicată și va conduce la crearea unui abis din ce în ce mai vorace, fiind la rândul ei interiorizată într-o etapă ulterioară, prin schimbarea direcției resentimentului.

  1. Что происходит.
  2. Vederea unui copil sub 1 an

Durerea astfel spiritualizată va căpăta un nou sens, mai adânc: ea va deveni consecința păcatului, ceea ce va duce la un sentiment de vinovăție și, în final, la apariția conștiinței încărcate. Acesta va fi ceea ce Deleuze numește sensul intern al suferinței, sens opus celui extern prezent în timpurile preistorice, în starea naturală a omului, când era condus de instinctele sale.

Conștiință - Wikipedia

Nu se mai pune problema de a-ţi acţiona propria durere şi de a o judeca dintr-un punct de vedere activ. Din contră, ne ameţim împotriva durerii conștiința viziunii ajutorul pasiunii. Omul suferind chiar din cauza sa, pentru un motiv oarecare, fiziologic desigur, aproape ca o fiară în cuşcă, tulbure, indecis, nesigur în ce priveşte motivele şi cauzele, căutând raţiunea lucrurilor — căci certitudinile aduc cu ele anumite uşurări— căutând, de asemenea, conștiința viziunii şi narcotice, în fine omul ajunge să cu exerciții, puteți restabili vederea cu cineva care chiar cunoaşte ceea ce e ascuns — şi iată!

Deleuze afirmă că din momentul acesta totul este un joc între forțele reactive. Răscumpărarea despre care vorbește creștinismul nu poate aduce decât conștiința viziunii adâncire a datoriei, nicidecum o anulare a ei.

  • O viziune spirituală asupra egalității O persoană iluminată vede în mod egal un înțelept învățat, o vacă, un elefant, un câine sau un mâncător de câini.
  • Hijama ajută din vedere
  • Majoritatea statelor care recunosc statutul de obiector de conștiință au prevăzut prin lege posibilitatea unei alternative la serviciul militar.
  • Afectarea vizuală genetică în
  • Obiector de conștiință - Wikipedia
  • David Chalmers: Cum vă explicaţi conştiinţa? | TED Talk Subtitles and Transcript | TED
  • E un film uimitor și complex.
  • Ce alimente sunt bune pentru vedere

Simon May vine cu o precizare importantă privind apariția sentimentului de vină. El face distincția între simțămintele de incompetență pe care le poate avea un datornic care nu și-a plătit datoria din vina lui și cele de vină. Primele pun sub semnul întrebării numai competența și eficiența unei persoane, pe când cele din urmă valoarea sa ca persoană.

Diminuarea stimei de sine este ceea ce ar indica cu precizie faptul că avem de-a face cu sentimente de vinovăție, după May, și acest argument este adus contra comentatorilor care spun că vina ia naștere din asocierea unui sentiment de îndatorare cu o conștiință încărcată, înțeleasă ca o cruzime întoarsă împotriva omului conștiința viziunii.

Dar May vine cu contra-argumente și împotriva accentului pus de alți comentatori asupra legăturii dintre sentimentul de îndatorare către Dumnezeu și vină.

Interpretarea lui este că, din moment ce sentimentul de îndatorare față de un om conștiința viziunii duce la scăderea valorii ca persoană, nici cel de îndatorare față de Dumnezeu conștiința viziunii are cum să ducă la scăderea stimei de sine. El ia totuși în considerare și situația în care sentimentul de îndatorare ar duce la o evaluare negativă a persoanei și la scăderea stimei de sine, de dragul argumentării.

În acest caz, arată Simon May, valoarea ca persoană ar scădea din cauza sentimentului de îndatorare, care ar funcționa deja ca un sentiment de vină și nu din cauza creditorului, aici fiind vorba de Dumnezeu. El pornește de la premiza că sentimentul de îndatorare, înainte de moralizarea sa, ar implica credința într-o autoritate categorică a obligațiilor pe care un om ar trebui să le îndeplinească, astfel că, atunci când el nu ar reuși să le îndeplinească, acest eșec Hyperopia 5 Forum implica o scădere a stimei de sine, fiind resimțit ca un eșec al persoanei ca întreg.

May arată că interpretarea lui are și avantaje, dar prezintă în același conștiința viziunii și o mare provocare față de ceea ce a fost spus înaintea lui. Avantajele ar fi de natură exegetică și filosofică: cruzimea direcționată către sine însuși ar putea fi văzută ca un auto-reproș moral, iar aceasta ar fi nu numai ne-necesară pentru înțelegerea sentimentului de vină obișnuit, ba chiar l-ar putea distorsiona.

Provocarea vine pe linia exegetică: dacă înțelegem sentimentul de îndatorare deja ca pe un sentiment de vină, se creează o confuzie cu privire la ce mai poate însemna moralizarea conceptelor de vină și de datorie.

May găsește un posibil răspuns la provocarea interpretării lui chiar în insistența lui Nietzsche de a arăta că atât vina, cât și datoria în sens moral devin proprietăți exclusive ale conștiinței încărcate atunci când sunt moralizate.

About the Author Îmi plac lucrurile complicate, cât mai complicate. Conștiința viziunii Story.

Mai multe despre acest subiect