Viziunea s-a pierdut brusc aproape.

A lucrat pentru Elţîn înpentru Putin şi apoi pentru Medvedev. În apriliea ieşit brusc din cercul de apropiaţi ai Kremlinului, după ce a făcut comentarii indiscrete despre cum şi cine ar putea candida la alegerile din Chiar înainte de demiterea sa, a înregistrat o lungă convorbire cu Ivan Krastev şi cu Tatiana Jurjenko, publicată în revista Transit.

Reproducem aici, cu acordul autorilor, largi fragmente din viziunea s-a pierdut brusc aproape care avea să fie, fără să-şi fi propus nimeni, ultimul interviu dat de Gleb Pavlovski în calitate de consilier la Kremlin.

Alegeri se mai ţinuseră şi în trecut, dar aceea nu era politică adevărată. Alegerile frumos dichisite dinreferendumul constituţional al lui Elţîn, toată implicarea mass-mediei — au avut un impact puternic. Această teamă că nu există o alternativă la Elţîn a început să se dezvolte la începutul lui Mai tîrziu ne-am adus aminte că la fel ziceam şi despre Gorbaciov: nu există alternativă la el.

Apoi s-a văzut că a existat o alternativă şi la Gorbaciov, dar şi la perestroika: era Elţîn. Şi culmea, imediat ce şi-a făcut apariţia pe scenă Elţîn, s-a strigat deja că nu există alternativă pentru a-l înlocui. Aşa şi-a făcut intrarea pe scena politică, cu acel articol. Dar ne-am folosit de el imediat.

  1. Cu cât au scăzut veniturile românilor în timpul pandemiei de coronavirus - vacante-de-vis.
  2. Profesorul Mircea Coșea a explicat la Digi24 de unde provin aceste diferențe mari de evoluție.

Sau: nu există o alternativă la Medvedev. Pentru că ideea lipsei unei alternative la Elţîn s-a dovedit a fi eficientă în alegeri, am început să mă gîndesc cum a fost cu adevărat organizată puterea în Rusia. Am dezbătut această problemă şi cu istoricul Mihail Gefter. IK, TJ: Pe de o parte, avem puterea fără reprezentare, dar, pe de altă parte, opinia publică trebuie luată în seamă.

Nu este acelaşi lucru cu puterea autoritară clasică, căreia nu trebuie să-i pese de ceea ce gîndesc oamenii pentru că ceea ce gîndesc este controlat de poliţia secretă.

Viziunea a scăzut brusc aproape, Vedere neclară

Înainte, boierii ruşi obişnuiau să delege administraţia moşiei unui neamţ, şi ei trăiau la Moscova sau la Paris. Ţăranii se pot revolta, pot să îşi ceară drepturile şi pot chiar să-l omoare pe neamţ, dacă este prea dur. Dar el administrează în numele proprietarului, şi nu al lui. IK, TJ: Să ne întoarcem la politica alternativelor care nu există.

Au fost comuniştii cu adevărat percepuţi ca o reală ameninţare în ? GP: Pentru noi, alegerile parlamentare din au fost testul-cheie. Au fost organizate cu supervizarea directă a lui Elţîn şi a şefului securităţii, Alexander Korzakov. A existat un proiect numit partidul Congresul Comunităţilor Ruseşti CCR pe care l-am dezvoltat şi care a fost în aşa fel gîndit încît să unească platforma liberală şi populismul exacerbat.

O opţiune ciudată, ceva similar Tea Party în SUA: un program de dreapta formulat în termeni de stînga. Exact la asta ne-am şi gîndit: dacă vrei să convingi votanţii cu privire la ceva ce aparent contravine valorilor lor şi chiar intereselor personale, trebuie să o prezinţi ca pe o expresie a puterii la care nu există nici o alternativă.

Generalul Lebed a fost ales ca imagine a CCR. Avea o voce vederea gândacului în războiul din Transnistria, vocea lui a fost folosită pentru a slăbi viziunea s-a pierdut brusc aproape — a fost transmis prin megafoane pentru ca studenţii din Chişinău aflaţi în tranşee să îl poată auzi şi să tremure.

Cu toate acestea, Lebed a fost în realitate un intelectual militar timid şi fragil care se prefăcea a fi un monstru terifiant, dar în esenţă îi lipsea încrederea în sine. De fapt, a devenit chiar o obişnuinţă faptul că politicienilor ruşi le lipseşte încrederea în sine. Programul CCR promova un viziunea s-a pierdut brusc aproape favorabil oamenilor simpli. Pînă în momentul alegerilor reuşiserăm deja să umflăm viziunea s-a pierdut brusc aproape balon virtual: în toate sondajele de opinie, CCR ieşea pe locul doi, după comunişti.

Comuniştii erau speriaţi — dar CCR nici măcar nu a trecut pragul electoral. Problema reală a fost că ne lipsea viziunea s-a pierdut brusc aproape aparat regional. Atunci am realizat că este uşor să umfli un balon, dar pentru a strînge voturile ai nevoie de aparat local. Comuniştii aveau aparatul lor, noi am eşuat în acest sens.

Această constatare a stat la baza planificării modelului De această dată, întreaga campanie a fost construită pe baroni locali, unii dintre ei nu chiar loiali. În primul tur, trebuia să le arătăm că rezistenţa este inutilă — trebuiau să treacă de partea lui Elţîn. Adevărat, Elţîn nu a cîştigat din primul tur. Dar trebuia să demonstreze că nu va pierde, că nu va permite să piardă cea de-a două rundă. Strategii noştri politici erau aproape de a stabili hegemonia lui Elţîn ca lider pentru care viziunea s-a pierdut brusc aproape există alternativă.

Votîndu-l pe Elţîn, oamenii au votat pentru putere, dar miopie exercițiu pentru tratament contat şi frica lor de a fi lăsaţi fără putere. Şi că a existat competiţie politică.

Totuşi, după ce a ajuns la putere, Putin a stabilit un regim autoritar, un model complet diferit. Ca un om din interior, cum vedeţi dumneavoastră această diferenţă dintre regimul Putin şi regimul Elţîn? GP: Totul este rezultatul victoriei categorice a lui Putin, a succesului său accidental, care a fost tradus mai apoi într-un referendum continuu: societatea era întrebată în orice tip de probleme, indiferent dacă era pro sau contra lui Putin.

Vechea infrastructură a lui Elţîn, bazată pe ideea preşedintelui fără alternativă, formată din mai mult sau mai puţin aceiaşi actori, s-a păstrat. Au fost adăugate totuşi alte cîteva obiective. De exemplu, Elţîn nu a ştiut ce să facă cu moştenirea armatei sovietice, acesta fiind şi motivul pentru care a păstrat armata în cea mai mare parte departe de sistemul de decizie.

Practic, a tăiat sursele de finanţare pentru armată.

În acest caz, Elţîn a suferit un conflict de personalitate alimentat de moştenirea erei sovietice. Pe de o parte, era convins că o superputere are nevoie de o armată puternică, iar pe de altă parte, pacifismul — de natură sovietică, radicală — făcea şi el parte din natura lui.

Şi cum n-a acţionat din timp, fără fonduri de la bugetul statului, armata plana asupra sistemului constituţional ca o eventuală ameninţare. A fost parcă o parodie a modelului latin american: o armată sărăcită faţă în faţă cu elite pacifiste ce se îmbogăţeau.

Într-un fel, democraţia a fost construită lăsînd armata undeva în afara sferei sale. Nimeni nu avea nici o idee de ceea ce se întîmpla cu armata. Generalii delapidau fondurile, iar soldaţii mureau practic de foame.

Ce efect poate avea o asemenea armată asupra ţării? Nimic bun nu poate ieşi din aşa ceva. GP: A existat un alt motiv, uitat, în spatele războiului din Cecenia: a da unei armate înfuriate ceva de făcut.

  • Hipermetropie plus 10
  • Politica alternativelor care nu există - sau despre cum functionează puterea în Rusia | Eurozine
  • Vederea s-a deteriorat ce să picure

Cei care au luptat în primul război din Cecenia au fost, dintr-un motiv sau altul, aceia care au crezut că trebuie să servească patria sau cei care refacerea memoriei și a vederii în AVC trezit luaţi pe sus. A devenit clar imediat faptul că acea armată nu este capabilă să lupte, şi au început să fie trimise forţele de poliţie şi trupele speciale OMON, prin rotaţie din fiecare regiune a ţării.

viziunea s-a pierdut brusc aproape

Toate forţele noastre de poliţie au trecut printr-un război, care a fost nu numai real, dar şi sîngeros. Aceasta este cheia de înţelegere a ce s-a întîmplat ulterior.

Aceşti oameni au fost incredibil de brutalizaţi. În acelaşi timp, mulţi dintre ei afişau un eroism măreţ. Exact ca cei de spartani. I-au omorît pînă la ultimul om.

viziunea s-a pierdut brusc aproape

Dar odată întorşi acasă, luptătorii din Cecenia, simţind deja gustul sîngelui, au devenit periculoşi, mulţi dintre ei asociindu-se cu grupuri de viziunea s-a pierdut brusc aproape. De ce, de exemplu, relaţiile cu Ucraina şi Belarus s-au dezvoltat într-un mod atît de diferit? De ce a rămas doar o idee reunificarea cu Belarus? GP: Toate proiectele de uniune cu Belarus au fost practic croite de preşedintele belarus Lukaşenco.

Intenţia lui era să devină preşedintele Rusiei şi al Belarusului după Elţîn. Unirea s-ar viziunea s-a pierdut brusc aproape produs practic inevitabil, dacă ar fi fost supusă unui referendum popular.

Pînă la apariţia lui Putin, nu mai era nimeni la fel de popular. O parte a elitei economice ruseşti, în principal sectorul industrial, avea o orientare pro-Minsk. Lukaşenco voia să ofere la schimb Belarus pentru Kremlin. Dar la începutul anului cei de la Kremlin au început să-şi pună întrebări cu privire la costul pe care îl implică cumpărarea Belarusului de la Lukaşenco. Erau pregătiţi să plătească orice preţ cu excepţia Kremlinului!

Aşa s-a dezvoltat stilul de tîrguială între Rusia şi Belarus. Şi tot aşa nu a dus nicăieri. În schimb, dinamica relaţiilor cu preşedintele ucrainean Leonid Kucima a fost diferită.

Politica alternativelor care nu există - sau despre cum functionează puterea în Rusia

El balansa între Rusia şi Vest, fără a da vreodată impresia că este dispus să accepte ca Ucraina să fie anexată Rusiei. GP: Cred că Elţîn era autist din punct de vedere geopolitic. Iubea grandilocvenţa, politicile în stil grandios, summit-urile şi aşa mai departe.

Pentru el tot ce era important se întîmpla la Moscova, nu prea îi păsa de ce se întîmpla în Ucraina. L-a privit pe Kucima ca pe un administrator sovietic; vorbeau aceeaşi limbă. Dar nu au discutat niciodată ideea revigorării imperiului sovietic.

În plus, Kucima a fost într-un fel speriat de Elţîn.

viziunea s-a pierdut brusc aproape

Mulţi îl credeau pe Elţîn imprevizibil. De aceea, Kucima avea oamenii săi la Kremlin, pentru a spiona ce se plănuieşte. Eraţi acolo în acel moment, lucrînd pentru Ianukovici.

Interviu cu Gleb Pavlovski, fost consilier la Kremlin

Cum priviţi acest eşec azi? GP: Kucima a distrus totul încă de la început: ne-a impus propriul joc, care în realitate nu se potrivea jocului viziunea s-a pierdut brusc aproape. GP: A ieşit, dar nu am fost noi cei care am ales succesorul.

viziunea s-a pierdut brusc aproape

Kucima făcea un joc propriu, dar în acelaşi timp ne cerea acordul la fiecare pas. Iar planul său se schimba tot timpul. La început a dorit să candideze pentru un alt mandat.

Şi asta cînd ne aflam deja aproape de alegeri, undeva pe la sfîrşitul primăverii lui Se întîmpla la acea faimoasă partidă de băut pe care a avut-o cu preşedintele parlamentului, Volodimir Litvin, şi care a durat vreo trei zile.

Atunci Litvin aproape l-a convis pe Kucima să rămînă la putere. Dar apoi Kucima s-a răzgîndit şi s-a decis să-şi caute un succesor.

Account Options

Aşa a ajuns iar la Victor Ianukovici. Nu avea un plan clar. Ianukovici nu viziunea s-a pierdut brusc aproape pregătit în nici un fel pentru acest rol. Afişa, ca şi generalul Lebed, o figură aparent înfricoşătoare, dar viziunea s-a pierdut brusc aproape realitate era un om nevertebral.

Cînd se lovea de o criză, era pierdut.

Mai multe despre acest subiect